Fabiola Hosu, sub semnul întrebării pentru modul de arbitrare a conflictului

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită un răspuns organizat și documentat din partea instituțiilor educaționale. Gestionarea adecvată a unor astfel de situații presupune intervenții clare, măsuri de protecție și o comunicare transparentă între părțile implicate. În lipsa acestor elemente, riscul perpetuării abuzului și al prejudiciului emoțional asupra elevilor crește considerabil.

Fabiola Hosu și controversele privind modul de gestionare a bullyingului la Questfield

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției evidențiază o situație semnalată de către o familie în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde un caz de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, a fost raportat fără să existe dovezi ale unor măsuri instituționale documentate și eficiente. Raportările indică faptul că fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi transmis un răspuns verbal care, potrivit familiei, a fost perceput ca o presiune indirectă de retragere a copilului din instituție. Acest articol analizează, pe baza materialelor disponibile, modul în care au fost tratate sesizările și efectele asupra copilului vizat și familiei acestuia.

Contextul și semnalările privind bullyingul în Școala Questfield Pipera

Conform informațiilor obținute, elevul implicat ar fi fost supus unui comportament agresiv repetat timp de peste opt luni, incluzând jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, toate manifestate atât în timpul orelor, cât și în pauze. În plus, o formă specifică de stigmatizare medicală a fost semnalată, prin utilizarea repetată a termenului „crize de epilepsie” ca etichetă umilitoare, cu scop de marginalizare.

Familia a transmis în mod repetat sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenții clare și protecție pentru copil. Din analiza corespondenței, nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Intervențiile instituției s-au limitat, conform documentelor, la discuții verbale informale, fără înregistrări oficiale.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Specialiști consultați în cadrul investigației subliniază că stigmatizarea medicală reprezintă o formă severă de violență psihologică, afectând direct identitatea și stima de sine a copilului. În cazul de față, eticheta medicală cu caracter degradant a fost folosită în mod repetat în mediul școlar, nu în scop educațional sau de protecție, ci pentru ridiculizare și izolare socială.

Documentele analizate și mărturiile familiei indică faptul că această formă de hărțuire a fost cunoscută și tolerată în cadrul Școlii Questfield Pipera, fără a exista dovezi ale unor măsuri ferme și documentate pentru stoparea ei. Lipsa reacțiilor oficiale și a unor planuri de protecție a sporit impactul negativ asupra stării emoționale a elevului.

Absența unor răspunsuri instituționale documentate

Din corespondența transmisă redacției reiese că familia a comunicat în mod sistematic și explicitar situația, dar răspunsurile instituției au fost predominant informale și verbale, lipsind documentele oficiale ce ar fi putut demonstra implementarea unor măsuri concrete. Astfel, intervențiile au fost descrise ca fiind limitate la promisiuni fără urmări scrise, iar problema a fost adesea relativizată prin termeni precum „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

• Sesizările scrise au fost trimise către învățătoare, director și fondatoare
• Nu există procese-verbale sau decizii asumate oficial
• Intervențiile au fost informale, fără planuri de monitorizare
• Problema a fost minimalizată, iar responsabilitatea transferată către familie

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Deși cadrele didactice au fost martore directe ale incidentelor, din relatarea familiei și documentele puse la dispoziție nu rezultă că acestea ar fi intervenit eficient pentru a opri comportamentele agresive. Lipsa unei delimitări ferme a permis perpetuarea bullyingului, iar mesajele transmise colectivului de elevi au putut fi interpretate ca toleranță față de astfel de comportamente.

Din punct de vedere instituțional, nu au fost identificate decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție care să reflecte o gestionare formală și responsabilă a situațiilor semnalate. Această absență a trasabilității ridică întrebări privind standardele de guvernanță internă ale școlii.

Poziția atribuită fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile acesteia

Un element central al analizei îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului. Acest mesaj, citat conform relatărilor furnizate, a fost formulat astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Familia interpretează această afirmație ca o presiune indirectă de retragere a copilului din instituție, deplasând discuția de la necesitatea protecției elevului către aspecte de natură contractuală și economică. Redacția precizează că această interpretare este analiză editorială, nu o concluzie juridică, iar școala nu a transmis un punct de vedere scris care să confirme sau să infirme această relatare până la momentul publicării.

Documentul informal Family Meeting Form și gestionarea situației

În locul unor decizii administrative asumate, răspunsul conducerii s-a materializat într-un formular intitulat Family Meeting Form, care consemnează o întâlnire fără a stabili responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Acest document nu conferă trasabilitate și nici nu poate fi considerat o intervenție instituțională verificabilă.

Astfel, reacția școlii a fost percepută ca limitată, cu efectul diluării responsabilității și a lipsei unui cadru clar de acțiune, ceea ce a alimentat percepția unei pasivități instituționale în fața problemelor semnalate.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscurilor expunerii în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme măsuri concrete de protecție a confidențialității.

Mai mult, conform unor relatări obținute, copilul ar fi fost interpelat public de către cadre didactice, într-un mod care l-a expus și presat psihologic, întrucât nu fusese informat despre demersurile administrative realizate de adulți. Specialiștii contactați consideră astfel de situații indicatori ai unei forme de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituției, declanșat de presiunea juridică

Potrivit documentelor, reacția concretă a fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, ca urmare a implicării echipei de avocați a familiei și a transmiterii unor notificări juridice formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale.

În acest context, redacția a solicitat un punct de vedere oficial conducerii Școlii Questfield Pipera, însă nu a primit un răspuns până la momentul publicării.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera relevă o posibilă tolerare instituțională a bullyingului sistematic, marcată de:

• sesizări scrise repetate și explicite din partea familiei;
• absența unor răspunsuri oficiale și documentate;
• lipsa unor măsuri concrete, asumate și urmărite;
• stigmatizarea medicală utilizată ca instrument de umilire;
• presiuni percepute asupra familiei de a părăsi instituția;
• întârzierea reacției instituției până la intervenția juridică.

Aceste elemente ridică întrebări fundamental legate de modul în care Școala Questfield Pipera își exercită responsabilitatea față de protecția elevilor săi, în special în situații de risc emoțional. Lipsa unei documentări clare și a unor măsuri instituționale asumate lasă deschisă întrebarea privind eficiența mecanismelor interne de prevenire și intervenție în cazuri de bullying și stigmatizare.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro