Sistemul nervos și trauma. Repere somatice pentru integrarea conștientă a experiențelor adverse

Sistemul nervos și trauma. Repere somatice pentru integrarea conștientă a experiențelor adverse

Trauma nu trăiește doar în minte. Ea rămâne imprimată în corp, în reacțiile automate, în tensiunile musculare, în bătăile accelerate ale inimii când nu e pericol real. Sistemul nervos este principalul martor al traumei, iar vindecarea începe nu prin raționalizare, ci prin reconectare corporală. Pentru a înțelege și procesa o experiență adversă, nu este suficient să o analizezi mental. Trebuie să o simți, să o reglezi, să o integrezi somatic. Aici intervin reperele somatice – instrumente esențiale pentru integrarea conștientă a traumei.

🧠 SISTEMUL NERVOS ȘI TRAUMA – REPERE SOMATICE PENTRU INTEGRAREA CONȘTIENTĂ A EXPERIENȚELOR ADVERSE

Trauma nu este definită doar de intensitatea evenimentului trăit, ci de modul în care sistemul nervos a reușit sau nu să proceseze experiența. Conform cercetărilor recente în neuroștiință și somatic experiencing, trauma apare atunci când capacitatea de autoreglare a corpului este depășită, iar sistemul nervos rămâne blocat într-un răspuns de supraviețuire. De aceea, vindecarea traumei nu presupune uitare, ci restabilirea siguranței interne prin intervenții care vizează reglarea sistemului nervos autonom.


1. Cum reacționează sistemul nervos la traumă

Sistemul nervos autonom (SNA) are trei moduri principale de răspuns la amenințare, conform teoriei polivagale (Stephen Porges):

  • Activarea simpatică – luptă sau fugi

  • Activarea parasimpatică dorsală – îngheț, colaps

  • Starea ventral vagală – conectare, siguranță, coerență

Când o persoană trece printr-o experiență adversă intensă (accident, abuz, abandon, boală), iar corpul nu reușește să finalizeze ciclul natural de reglare, rămâne „înghețat” într-una dintre aceste stări. Astfel, trauma devine nu o amintire, ci o reacție fiziologică recurentă.


2. Trauma nu e în eveniment – trauma e în răspunsul neregulat al corpului

Contrar opiniei populare, trauma nu este determinată de severitatea evenimentului, ci de modul în care sistemul tău nervos a putut sau nu să se regleze după acel eveniment. Două persoane pot trece prin aceeași situație și doar una să dezvolte simptomatologie traumatică.

Semnele că trauma este activă în sistem:

  • Hipervigilență, anxietate, insomnie

  • Reacții emoționale disproporționate

  • Dereglări ale digestiei și imunității

  • Senzația de amorțeală sau deconectare

  • Dificultăți în menținerea relațiilor sau a siguranței emoționale

🧠 Toate aceste simptome indică un sistem nervos dereglat, care are nevoie de sprijin somatic, nu doar cognitiv.


3. Repere somatice esențiale pentru integrarea traumei

✅ 1. Ancorarea corporală

În stări de activare crescută (anxietate, panică), simțirea corpului este primul pas spre revenirea în siguranță. Exerciții simple precum:

  • Apăsarea picioarelor în podea

  • Observarea senzațiilor din mâini

  • Localizarea tensiunii în umeri sau maxilar

📌 Acestea ajută creierul să reia contactul cu prezentul fizic, nu cu trauma reactivată.


✅ 2. Observarea ritmurilor interne

Respirația, pulsul, căldura sau frigul, senzațiile de constricție sau expansiune oferă informații despre starea nervoasă actuală. Practica zilnică de a întreba „Cum mă simt în corpul meu acum?” cultivă conștiența somatică, esențială pentru reglare.


✅ 3. Micro-mișcările eliberatoare

Trauma blochează corpul în rigiditate. Eliberarea tensiunii stocate poate începe prin:

  • Întinderi lente

  • Legănare conștientă a trunchiului

  • Miscări circulare ale articulațiilor

Acestea nu sunt exerciții de fitness, ci mișcări intuitive care restabilesc fluxul de energie și conectare corporală.


✅ 4. Contactul fizic conștient

Autoîmbrățișările, presiunea ușoară pe stern, masajul palmelor sau contactul cu obiecte cu textură (pături grele, mingi tactile) pot stimula nervul vag ventral și activa starea de calm. Este ceea ce numim auto-coreglare prin atingere.


✅ 5. Vocalizarea somatică

Sunetele joase (humming, mormăit, cântat în gât) stimulează diafragma și nervul vag. Este o practică simplă, dar puternică, pentru ieșirea din stările de colaps sau hiperactivare.


4. Importanța relațiilor în vindecarea traumei: coreglarea

Sistemul nervos nu se reglează doar prin interiorul nostru, ci și prin prezența altora. Relațiile care oferă:

  • Prezență calmă

  • Ton cald

  • Contact vizual blând

  • Ascultare fără judecată

…acționează ca „reglatori externi” care pot readuce sistemul în starea de siguranță. Aceasta se numește coreglare, și este fundamentul vindecării relaționale a traumei.


5. Integrarea conștientă a experiențelor adverse: un proces, nu o tehnică

Integrarea unei traume înseamnă:

  • Să poți vorbi despre ea fără să fie reactivată

  • Să nu te mai definească

  • Să existe un spațiu intern între amintire și prezent

  • Să simți din nou alegere, conectare, autonomie

📍 Este un proces de durată, ghidat nu de graba de a „repara”, ci de ritmul biologic și emoțional al fiecărui individ.


6. Câteva întrebări somatice pentru auto-reflecție zilnică

  • Unde simt tensiune în corpul meu acum?

  • Ce parte a corpului meu pare „oprită” sau amorțită?

  • Ce am nevoie să simt pentru a mă simți în siguranță aici și acum?

  • Care e ritmul natural al respirației mele fără să o controlez?

🧘‍♀️ Răspunsurile nu trebuie forțate. Observarea simplă, cu blândețe, este deja vindecare în sine.

Articole Recente