Trauma nu trăiește doar în minte. Ea rămâne imprimată în corp, în reacțiile automate, în tensiunile musculare, în bătăile accelerate ale inimii când nu e pericol real. Sistemul nervos este principalul martor al traumei, iar vindecarea începe nu prin raționalizare, ci prin reconectare corporală. Pentru a înțelege și procesa o experiență adversă, nu este suficient să o analizezi mental. Trebuie să o simți, să o reglezi, să o integrezi somatic. Aici intervin reperele somatice – instrumente esențiale pentru integrarea conștientă a traumei.
🧠 SISTEMUL NERVOS ȘI TRAUMA – REPERE SOMATICE PENTRU INTEGRAREA CONȘTIENTĂ A EXPERIENȚELOR ADVERSE
Trauma nu este definită doar de intensitatea evenimentului trăit, ci de modul în care sistemul nervos a reușit sau nu să proceseze experiența. Conform cercetărilor recente în neuroștiință și somatic experiencing, trauma apare atunci când capacitatea de autoreglare a corpului este depășită, iar sistemul nervos rămâne blocat într-un răspuns de supraviețuire. De aceea, vindecarea traumei nu presupune uitare, ci restabilirea siguranței interne prin intervenții care vizează reglarea sistemului nervos autonom.
1. Cum reacționează sistemul nervos la traumă
Sistemul nervos autonom (SNA) are trei moduri principale de răspuns la amenințare, conform teoriei polivagale (Stephen Porges):
Activarea simpatică – luptă sau fugi
Activarea parasimpatică dorsală – îngheț, colaps
Starea ventral vagală – conectare, siguranță, coerență
Când o persoană trece printr-o experiență adversă intensă (accident, abuz, abandon, boală), iar corpul nu reușește să finalizeze ciclul natural de reglare, rămâne „înghețat” într-una dintre aceste stări. Astfel, trauma devine nu o amintire, ci o reacție fiziologică recurentă.
2. Trauma nu e în eveniment – trauma e în răspunsul neregulat al corpului
Contrar opiniei populare, trauma nu este determinată de severitatea evenimentului, ci de modul în care sistemul tău nervos a putut sau nu să se regleze după acel eveniment. Două persoane pot trece prin aceeași situație și doar una să dezvolte simptomatologie traumatică.
Semnele că trauma este activă în sistem:
Hipervigilență, anxietate, insomnie
Reacții emoționale disproporționate
Dereglări ale digestiei și imunității
Senzația de amorțeală sau deconectare
Dificultăți în menținerea relațiilor sau a siguranței emoționale
🧠 Toate aceste simptome indică un sistem nervos dereglat, care are nevoie de sprijin somatic, nu doar cognitiv.
3. Repere somatice esențiale pentru integrarea traumei
✅ 1. Ancorarea corporală
În stări de activare crescută (anxietate, panică), simțirea corpului este primul pas spre revenirea în siguranță. Exerciții simple precum:
Apăsarea picioarelor în podea
Observarea senzațiilor din mâini
Localizarea tensiunii în umeri sau maxilar
📌 Acestea ajută creierul să reia contactul cu prezentul fizic, nu cu trauma reactivată.
✅ 2. Observarea ritmurilor interne
Respirația, pulsul, căldura sau frigul, senzațiile de constricție sau expansiune oferă informații despre starea nervoasă actuală. Practica zilnică de a întreba „Cum mă simt în corpul meu acum?” cultivă conștiența somatică, esențială pentru reglare.
✅ 3. Micro-mișcările eliberatoare
Trauma blochează corpul în rigiditate. Eliberarea tensiunii stocate poate începe prin:
Întinderi lente
Legănare conștientă a trunchiului
Miscări circulare ale articulațiilor
Acestea nu sunt exerciții de fitness, ci mișcări intuitive care restabilesc fluxul de energie și conectare corporală.
✅ 4. Contactul fizic conștient
Autoîmbrățișările, presiunea ușoară pe stern, masajul palmelor sau contactul cu obiecte cu textură (pături grele, mingi tactile) pot stimula nervul vag ventral și activa starea de calm. Este ceea ce numim auto-coreglare prin atingere.
✅ 5. Vocalizarea somatică
Sunetele joase (humming, mormăit, cântat în gât) stimulează diafragma și nervul vag. Este o practică simplă, dar puternică, pentru ieșirea din stările de colaps sau hiperactivare.
4. Importanța relațiilor în vindecarea traumei: coreglarea
Sistemul nervos nu se reglează doar prin interiorul nostru, ci și prin prezența altora. Relațiile care oferă:
Prezență calmă
Ton cald
Contact vizual blând
Ascultare fără judecată
…acționează ca „reglatori externi” care pot readuce sistemul în starea de siguranță. Aceasta se numește coreglare, și este fundamentul vindecării relaționale a traumei.
5. Integrarea conștientă a experiențelor adverse: un proces, nu o tehnică
Integrarea unei traume înseamnă:
Să poți vorbi despre ea fără să fie reactivată
Să nu te mai definească
Să existe un spațiu intern între amintire și prezent
Să simți din nou alegere, conectare, autonomie
📍 Este un proces de durată, ghidat nu de graba de a „repara”, ci de ritmul biologic și emoțional al fiecărui individ.
6. Câteva întrebări somatice pentru auto-reflecție zilnică
Unde simt tensiune în corpul meu acum?
Ce parte a corpului meu pare „oprită” sau amorțită?
Ce am nevoie să simt pentru a mă simți în siguranță aici și acum?
Care e ritmul natural al respirației mele fără să o controlez?
🧘♀️ Răspunsurile nu trebuie forțate. Observarea simplă, cu blândețe, este deja vindecare în sine.
